“Mai bine sclavie cu salariu minim garantat.” Jacques Ellul despre libertate.

de Andrei Ivan

Jacques Ellul este un scriitor francez nascut cu 100 de ani in urma. Cu toate  ca prin scrierile sale a abordat teme fundamentale ale existentei umane  in modernitate, ramane aproape necunoscut in cultura romaneasca. Centenarul  nasterii sale a fost sarbatorit in Lisabona in 2011, in Bordeaux – orasul in care a petrecut cea mai mare parte a vietii si Wheaton, SUA, dar nu si la noi. Nu  este de mirare din moment ce este mai cunoscut in America decat in Franta,  fiind recomandat de Aldous Huxley, care spunea ca Ellul a reusit sa faca prin a  sa La Technique ou l’ enjeu du siècle (1954) – The Technological Society (1964) ce nu a reusit el prin Brave New World (1932)[1]. “Pacatul” care i se imputa celui supranumit “omul care a prezis aproape totul” este refuzul lui de a se specializa intr-un domeniu si insistenta de a se pronunta
cu egala competenta in domenii ca istoria institutiilor, drept, teologie, sociologie, filozofia “tehnologiei”, mass-media. Un alt motiv pentru care opera lui este neglijata poate fi orientarea lui teologica, deoarece a facut parte din Biserica Reformata. A fost unul dintre putinii intelectuali francezi anticomunisti influentati de Marx, fiind catalogat ca marxist, calvinist, determinist, tehnofob, pesimist sau anarhist. Ellul nu este usor de clasificat si nici una din etichetele de mai sus nu ii pot descrie opera.

Una dintre ideile care se regaseste in multe scrieri ale sale, indiferent de domeniu abordat, este aceea de libertate. Ellul se intreaba de ce oamenii nu isi doresc libertatea, dar el nu are in vedere libertatea fata de totalitarismele politice, ci libertatea fata de ce am putea numi totalitarisme sociologice. Ceea ce Ellul numeste La Technique – si am putea traduce ca sistem tehnic – este una dintre necesitatile careia el ii dedica mai multe carti. O alta trasatura a societatii moderne pe care el o descrie ca necesitate este colectivizarea psihologica[2]despre care nu vom discuta acum. Pentru el libertatea nu poate exista decat intr-o relatie dialectica cu necesitatea. Iata cum descrie aceasta relatie in prefata la editia engleza a operei amintite mai sus: “We must not think of the problem in terms of a choice between being determined and being free. We must look at it dialectically, and say that man is indeed determined, but that it is open to him to overcame necessity, and that this act is freedom. Freedom is not static but dynamic; not a vested interest, but a prize continually to be won. The moment man stops and resigns himself, he becomes subject to determinism. He is most enslaved when he thinks he is comfortably settled in freedom.”[3]

Prin necesitate el intelege forte si structuri ale ordinii sociale care au tendinte expansive inexorabile, pana cand devin totalitare. Acestea reprezinta rezultatul creatiei umane care devin autonome fata de creatorul lor si care ii impun acestuia propriile legi. Sistemul tehnic reprezinta in viziunea lui Ellul una dintre necesitatile societatii moderne deoarece aceasta s-a impus nu numai ca hardware, dar a creat si software-ul reusind sa se imprime si sa se multiplice in mentalitatea oamenilor. Sistemul tehnic nu este doar un aspect al societatii, ci dimpotriva, mediul in care societatea este invaluita. Aceasta realitate nu este dezvaluita din cauza respectului pe care omul recent o are pentru fapt, respect pe care Ellul il aseamana cu religiozitatea fata de zeul canaanit Moloch. Principiul fundamental al acestui mediu care omogenizeaza mentalitati, proceduri si moduri de lucru si de organizare, sisteme de productie, tehnici comportamentale si de comunicare, este principiul eficientei. Acesta exclude orice motivatie umana atunci cand vine vorba de a alege, impunand doar ceea ce ofera eficienta maxima.[4] Astfel libertatea isi pierde continutul in favoarea unui automatism tehnic. In felul acesta sistemul tehnic creaza noile valori, in timp ce le distruge pe cele vechi.

Libertatea nu poate exista decat ca raspuns in fata necesitatii. Ea nu este un dat pe care il detii si de care te bucuri, ba dimpotriva, este o veghe si o lupta permanenta ce nu ofera nici un ragaz. De aceea Ellul crede ca oamenii nu isi doresc libertatea, ci doar beneficiile ei fara responsabilitatile ce le presupune, ei fiind gata sa-si sacrifice libertatea pentru confort si siguranta.[5]

Modul in care Ellul vede libertatea ar trebui sa trezeasca interesul pentru o redefinire a conceptului de libertate intr-o societate tehnicizata, dar si in contextul tuturor celorlalte totalitarisme sociologice prezente in orice tip de regim politic, fara nici o exceptie. O alta directie deschisa de scrierile elluliene, in domeniul stiintelor politice, este de a arata specificul si expansiunea continua a statului tehnicizat, care poate fi considerat de un alt regn fata de statul clasic.

 


[1] John Wilkinson citat in David Lovekin, Technique, Discourse and Consciousness: An Introduction to the Philosophy of Jacques Ellul, Lehigh University Press, 1991, p. 29

[2] Jacques Ellul, The Technological Society, New York, Vintage Books, 1964, p. 406.

[3] Ibidem, p. xxxiii.

[4] Idem, The Technological System, p. 239

[5] Idem, What I Believe, William B. Eerdemans Publishing Co.,Grand Rapids, 1989, p. 158.